Workshop despre mâncare (desigur!) cu Ana @easypeasy

11150339_10152607223776599_3272174698571622622_nPentru ca pentru prima data ever m-am indragostit pe bune de o idee, vreau sa impartasesc cu voi ceva frumos si bun si care, soc ! nu ingrasa (ok, poate doar putin daca papi mult bun la Simbio).

Cred ca Ana nu se supara pe noi care ii indragim ideile dar suntem in pana de timp sa ajungem la workshop (Ana, daca citesti pe aici cumva, in mai o sa fac eu cumva sa ajung la tine).

Workshopul se intampla la Simbio si se adreseaza in principal celor care simt ca e momentul sa faca o schimbare in relatia lor cu mancarea, dar nu stiu de unde sa o apuce🙂 Prima parte va fi una mai teoretica, in care voi livra toata informatia necesara si suficienta unui om care vrea sa invete cum sa-si faca singur niste planuri alimentare care sa serveasca obiectivului lui (fie ca acesta este “sa slabesc”, “sa mananc sanatos” sau “sa ma organizez mai bine”). 
A doua parte va fi una practica, vom face impreuna niste “exercitii” (mentale, nu fizice, doamne feri:)), ca sa vedeti mai clar despre ce este vorba. Am ales sa fac chestia asta in grup restrans, tocmai ca sa putem interactiona cat mai mult si sa raspund la toate framantarile si intrebarile omului. Vreau sa-i dau o nota de sueta folositoare, daca vrei:)) Relaxat, dar informativ. Omul sa plece altfel decat a venit, sa simta ca a primit valoare pentru orele si bugetul investit:D 
Workshopul dureaza cca 5h, cu pauza de lunch. Dupa cele 5h “oficiale”, cei care vor dori sa plece o pot face. Eu voi ramane inca o ora cu cei care vor sa discutam situatiile lor punctuale, sa impartasim povesti, sa ma intrebe lucruri:-) Am decis asa pentru ca, din experienta, nu toata lumea poate investi atat de mult timp intr-o treaba de genul asta, asa ca mi se pare important ca toata informatia sa fie livrata cat mai concentrat in prima parte a workshopului, in caz ca nu poate ramane toata lumea “peste program”. 
Tariful este de … Insert question to Ana here (ana [at] easypeasy.ro). Inlcude consumatia: apa, cafea, limonada, lunch, etc. Totul pregatit cu grija de cei de la Simbio (comandati voi ce vreti, din meniul restaurantului, nu e meniu fix). Se plateste la fata locului, prefer varianta asta si nu pe cea a platii in avans, pentru ca mi se pare mai simpla pentru oamenii care vin. Daca nu vin, aia e, invat pentru data viitoare:))
Sambata, 25 aprilie, ora 10:00, Simbio, Negustori 26. Grabiti-va ca ultima oara cand am intrebat eu nu mai erau prea multe locuri🙂

MABIS – the kingdom of mobila la comanda pe bune

Dupa ce am terminat de renovat casa, a venit momentul mult asteptat cand ne gandeam de unde sa comandam mobila, mai ales ca auzisem zeci de povesti despre bau baul “mobila la comanda”.

Am primit o recomandare printr-un prieten si asa am ajuns la MABIS. Pot sa zic cu mana pe inima ca este primul caz de mobila la comanda 99% serios (cum bine stim, nimeni nu este perfect) si vreau sa ii recomand cu mare drag catre oricine are nevoie de mobila.

Si acum sa ne prefacem ca suntem la TV🙂

Ai nevoie de mobila la comanda care sa arate la final asa cum ai cerut-o?
Ai nevoie de mobila care sa fie terminata la timp, chiar cu 2 zile mai devreme decat ai stabilit?
Vrei sa nu iti consumi creditul la telefon sunand de 100 de ori pe ora si sa nu iti raspunda nimeni?
Vrei sa ai mobila masurata corect?
Vrei montaj rapid, cu usile reglate si balamale cu amoritzare care functioneaza?
Vrei un pret decent si o parere sincera?
Vrei un paletar imens de culori si posibilitatea de a face si adapta la casa ta tot ce iti trece prin cap?
Vrei sa platesti in 2 rate, una la inceput si una dupa montaj si sa nu fuga nimeni cu banii tai? Vrei sa platesti cu POS-ul?

Raspunsul este MABIS – Mobila la comanda (sediu in Colentina si mic showroom de prezentare in Mihai Bravu – unde poti plati cu cardul si primesti factura + contractul pe loc).

Mici “intamplari” au fost, nimeni si nimic in lumea asta nu iti poate face ceva 100% perfect pentru ca nu traim in tara unde umbla cainii cu covrigi in coada.

Noi ne-am facut la MABIS mobila de bucatarie, dressing de 3 m, mobilier de hol si un dulap in dormitor. Am fost la fabrica in Colentina, am discutat proiectul fiecarui corp in parte, am fost sfatuiti si ni s-au dat idei, ne-am ales culorile, am platit un avans de 500 lei, am primit contractul si ni s-a dat deadline-ul de livrare. A venit un baiat la masuratori (ce-i drept cu 3 zile mai tarziu decat stabilisem, dar asta si din cauza ca-i drumul lung din Colentina pana in Drumul Taberei), si am fost sunati ca e gata mobila cu 2 zile mai devreme decat termenul stabilit. Au venit baietii la montaj cand i-am rugat eu (peste 3 zile, ca atunci s-a putut), au muncit cu spor, fara pauze lungi si dese cheia marilor succese, totul a fost montat cum trebuie, chiar m-au ajutat sa imi montez o oglinda si niste suporti de polita in baie).

Despre “probleme” nu pot sa zic ca a fost ceva extrem de grav sau ca a fost neaparat vina cuiva … baietii de la montaj impecabili (Marian este “the boss”, “taticul lor” pe montaje), baiatul de la masurat la fel, foarte ok. Problema a fost la o oglinda pentru care am dat dimensiune de 1.97 si a venit de 1.87 si o gaura pentru burlanul de hota care putea fi data ceva mai cu talent🙂

Concluzie? Recomand MABIS, mergeti la ei cu incredere. Lasati un comment aici daca aveti nevoie si va indrum eu catre Bogdan, the boss of the kingdom of mobila la comanda pe bune.

Regimul 12 – testam, testam

Acum vreo 2 saptamani o prietena mi-a soptit un regim care se pare ca functioneaza foarte bine, asa ca am decis sa-l testez.

De 1 saptamana si 3 zile am inceput sa tin dieta minune (sa-i zicem regimul 12), care la final se poate transforma intr-un stil de viata sanatos, care iti permite si mici “excese” culinare. Pentru ca vine vara, pentru ca vreau sa merg la mare, pentru ca vreau sa port fuste scurte, costum de baie neon si pentru ca bronzul arata mai bine pe un corp tonifiat.

Minunea tine 12 saptamani, e destul de stricta, dar cu toate ca eu nu am tinut-o fix, am reusit sa dau jos 5kg in 10 zile. Am “trisat” de Florii cand am mancat de toate inclsuiv tort si sigur o sa mai trisez de Paste. Eu cel putin o sa o tin pana pe 28 aprilie cand o sa plec din Ro si nu o sa mai am cum sa mananac asa si o sa o reiau cand ma intorc.

Avem asa🙂

SAPTAMANA 1: 1 ou fiert pe zi, legume verzi crude, lactate maxim 4% grasime (sana, kefir, iaurturi, fagaras) si 100 ml lapate slab in cafea
SAPTAMANA 2: la cele de mai sus se adauga legume rosii crude, 1 mar pe zi, sucuri fara zahar tip Cola zero. Daca vrei sa bei suc de fructe bio fara zahar sau suc de fructe facut in casa la robot, ai voie un pahar dar in cazul asta nu se mai papa marul
SAPTAMANA 3: la cele de mai sus se adauga legume gatite (la abur, fierte, la cuptor, pe gratar) cu maxim 3 linguri de ulei pe zi si poti sa schimbi marul cu orice alt fruct iti place (1 banana, 1 para, un ciorchine de struguri, etc)
SAPTAMANA 4: la cele de mai sus se adauga peste
SAPTAMANA 5: la cele de mai sus se adauga carnea de pui si se scoate pestele
SAPTAMANA 6: la cele de mai sus se adauga carnea de vita si se scoate puiul
SAPTAMANA 7: la cele de mai sus se adauga carnea de porc si se scoate vita
SAPTAMANA 8: se poate manca orice din saptamanile 1-7 si se adauga1 felie de paine pe zi
SAPTAMANA 9: se scoate carnea complet si se baga paste de 3 ori pe saptamana obligatoriu
SAPTAMANA 10: se scot pastele si se baga dulciuri de 3 ori pe saptamana
SAPTAMANAILE 11+12: mananci ce vrei din toate de mai sus da ai grija sa nu depasesti de 3 ori pe saptamana paste sau dulciuri

Ai voie orice fel de condimente, in special cele iuti, sare, etc.
Dupa ce termini regimul ai voie sa mananaci orice de mai sus, in orice combinatie cu ideea ca sa nu depasesti masura la paste, dulciuri, cartofi, orez, alti carbohidrati, adica maxim de 3 ori pe saptamana…la o singura masa, da?🙂

Ideea e ca daca nu ai extrem de mult de slabit poti ca duminica sa introduci o zi de relaxare, in care sa mananci ce vrei dimineata si la pranz, cu regula ca din acea seara sa te intorci la regim.

Recomand oricum si putin sport pe langa regim, macar mers pe jos, cu bicla, urcat scari sau niste alergat in parc. Daca nu ai timp sau bani de sala nu e problema, poti sa bagi 100 de abdomene si seara inainte sa te bagi in pat.

Iar in timp ce citesti blogul meu in continuare, serveste-te cu niste…

IMG_9664

(P) Pila electronica Scholl Velvet Smooth Express Pedi cu particule de diamant – Campanie BuzzStore

Am fost selectata de BuzzStore sa testez Pila electronica Scholl Velvet Smooth Express Pedi cu particule de diamant asa ca am decis ca este momentul sa mai scriu si eu pe blog. Orice ocazie este buna, nu-i asa?

Chiar imi doream de foarte mult timp sa incerc pila, i-am dat tarcoale pe Emag si alte site-uri in cautare de reduceri (costa 200 lei la pret intreg si cam 120 la reduceri varianta noua cu “diamante” si undeva la 90 lei redusa varianta mai veche) dar nu ma hotarasem inca daca sa mi-o fac cadou. Se pare ca BuzzStore mi-a citit gandurile si mi-a trimis-o spre testare🙂

Am primit astazi coletul, am ajuns acasa si am vrut sa fac cateva poze. “Domnisoarele” din imagine au decis ca ele trebuie sa incerce primele asa ca au fost pozate !

Pe langa aparat am primit in pachet si un Gel emolient Scholl Velvet Smooth, care se foloseste dupa utilizarea pilei. Se pune o cantitate mica intr-un recipient cu apa si te relaxezi 15 minute cu “labutele” in apa calda.

In seara asta, toate 3 testam pila !

ippipp ipp

A piece of history – cel mai vechi laptop funcţional din lume

Un interviu mai vechi cu mine, de atunci când am descoperit deţin “cel mai vechi laptop funcţional din lume”

In 2010, realitatea.net şi Intel au lansat competiţia “Oldest Notebook” şi au găsit cele mai vechi laptop-uri din România. Au fost 465 de participanţi, care au înscris în concurs atât laptopuri, cât şi PC-uri portabile de 10 kg, fără baterii, şi chiar staţii pentru comunicaţii militare de acum jumătate de secol. Însă primele 2 locuri au contat cel mai mult.

Buna Liana! Mi-a ajuns la urechi că tu deţii unul dintre cele mai vechi laptop-uri din România…Ce laptop este şi de când?

Salut Sorin! Da, ai auzit bine:). Sunt posesoarea celui de-al doilea cel mai vechi laptop din lume ca an de fabricaţie. Este un Radio Shack TRS-80 PC2 lansat comercial în 1982.

Radio Shack TRS 80 Un laptop vechi sau cum a evoluat tehnologia în 28 de ani (interviu)

Cum de ai intrat în posesia lui? Ţinând cont şi anul şi istoria României, era cam greu să te tehnologizezi pe vremuri…
Eu l-am primit “moştenire” de la tatăl meu, care la rândul lui l-a primit cadou când era în facultate. Ţinând cont de faptul că tata are aproape 60 de ani, imaginează-ţi cam de când îl avem. Şi adăugăm şi faptul că pe atunci era foarte greu să aduci aşa ceva în ţară şi mai ales să deţii aşa ceva. La ora asta nu se mai ştie altă persoană care să deţină unul identic în România, sau cel puţin aşa mi s-a spus, fiind foarte rar.

Ce caracteristici are? – Asta este pentru cei tehnici:)
Procesor: Intel 80C85, 8-bit, CMOS, 2.4 MHz
Memorie: 32kB ROM si 8, 16, 24 sau 32kB RAM

Radio Shack TRS-80 PC2 poate fi folosit pentru programarea diverselor aplicaţii, realizarea de calcule, grafice şi tehnoredactare, datele fiind stocate pe memorie nevolatilă sau pe casete speciale. Minicomputerului i se poate ataşa o imprimantă de dimensiuni reduse ce tipăreşte în 4 culori şi 9 tipuri de fonturi.

Ai reuşit să-l utilizezi vreodată? Ţi-a folosit la ceva? Îl foloseşti?:)
Eu personal nu am avut la ce să-l folosesc, este destul de complicat. Când eram mică ştiu că mă jucam scriind diverse fraze pe el, fraze ce au rămas stocate în memorie şi le-am revăzut după 10 ani. Tatălui meu i-a folosit mult însă, realizându-şi teza de doctorat cu ajutorul lui.

Apropo, l-ai botezat într-un fel? În general oamenii au tendinţa de a boteza orice ating..:)
Ah :)) Eu am tendinţa să botez orice obiect îmi este drag cu … “pisoi”. Aşa că numele lui este .. Pisu.

Ştii ce mă surprinde? Faptul că el încă mai funcţionează. În zilele noastre cu greu mai găseşti un laptop care să reziste mai mulţi ani fără “intervenţii chirurgicale”. De câte ori ţi s-a stricat?
Nu s-a stricat niciodată. Spre deosebire de laptopurile moderne, el funcţionează cu 4 baterii alcaline de 1.5V şi alternativ cu un încărcător ce se conectează la priză.

Înainte să devii celebră, te-ai gândit să-l arunci pe motiv că ocupa loc degeaba?
Nu cred că termenul “celebră” mă descrie foarte bine. Cu toate că am apărut pe foarte multe site-uri de specialitate şi la Realitatea TV nu ştie nimeni cine sunt datorită lui. Nu am vrut să-l arunc, îmi plac gadget-urile, şi m-am gândit că poate poate o să valoreze ceva cândva.

Ce vei face cu el? Ai primit oferte să-l vinzi, îl vinzi dacă primeşti sau vă leagă o prietenie pe vecie?
O să-l păstrez. Nu vreau să-l vând, poate doar dacă mi se oferă o sumă obscenă pentru el. Am primit o ofertă de 1000 euro, dar nu m-a tentat. Îmi va aduce aminte de tata pentru mult timp de acum înainte aşa că teoretic e un prieten pe viaţă.

Crezi că jucăria aceasta ţi-a schimbat viaţa într-un fel sau altul – în trecut sau în prezent?
Sincer nu cred, mai ales că nu prea l-am folosit. A fost însă prima mea oportunitate de a apărea la TV şi de a mi se lua un interviu, aşa că pot spune că m-a ajutat cât de puţin.

Au trecut peste 25 de ani de la fabricarea acestui model şi tehnologia a evoluat foarte mult…Cam câte laptop-uri ai avut în această perioadă???
Au trecut 28 de ani de la fabricaţia lui. Nu prea sunt mare fan laptop-uri, am avut un Toshiba acum câţiva ani, un model destul de vechi, nu mai îmi amintesc exact. Acum deţin un Lenovo IdeaPad s10e de care sunt foarte mulţumită.

Cum vezi tu evoluţia portabilelor în următorii 10 ani?
Practic nu ştiu cât de mult o să evolueze în 10 ani, dar nu se ştie niciodată. Poate o să avem laptop-uri “de buzunar” care se deschid şi se fac mari, laptop-uri care o să ne teleporteze sau laptop-uri care se reprogramează singure. Sau poate nu o să mai fie deloc calculatoare în 10 ani.

Acum fie vorba între noi, esti fana vreunui brand de laptop-uri sau nu prea dai importanţă?
Nu prea am testat foarte multe, dar îmi plac cele de la Lenovo, asta poate şi pentru că sunt singurele pe care am avut ocazia să mă joc mai mult, din cauza serviciului.

Un sfat pentru cei ce vor citi acest interviu?
Hmm … e greu să dai sfaturi cunoscătorilor, dar le-aş putea zice să păstreze orice obiect din gama calculatoare pentru că nu se ştie cât vor valora peste ani (valoare monetară / istorică).
Pentru voi? Să continuaţi să faceţi treabă bună şi să ne aduceţi cât mai multe noutăţi în domeniu. Poate chiar ciudăţenii sau lucruri mai neobişnuite, haioase despre calculatoare.

Mulţumim şi să ai grijă de “micuţ”.
Vă mulţumesc şi eu pentru interviu şi sper că nu am plictisit pe nimeni prea tare.

Cronică de film – John Wick

john_wick_615155l_47807200Astăzi începem cu un film, care chiar dacă este un stereoptip amercian cu mafia rusească şi bătaie, te ţine pe scaun şi chiar ajunge să îţi placă. Cum eu prefer filmele cu 90% acţiune şi poveste cât mai are loc, a fost perfect pentru o seară de luni.

Mi-a plăcut foarte mult o descriere găsită pe net, un fel de rezumat al filmului într-un stil haios, care chiar dacă 90% din cuvinte critică filmul, te face totuşi să vrei să-l vezi.

Să nu credeţi că mi-e lene să scriu eu ceva, dar e mult prea şmecheră descrierea de mai jos că să zic eu 3 fraze plictisitoare în stilul clasic.

Actorul principal este Keanu Reeves (John Wick), proaspăt ramas văduv, posesor de maşină americană de colecţie şi posesor de câine mic, super drăguţ (cadou de rămas bun de la defuncta soţie). După 20 de minute lacrimogene, în care aflăm cele de mai sus, îşi dă seama că are nevoie de gaz (cum zic americanii) şi poposeşte într-o benzinărie. Aici se întâlneşte cu nişte ruşi duri (scuze pentru pleonasm) care pun ochii pe maşina lui. Ei i-o cer, el nu vrea să le-o dea, vorbesc şi în rusă, se despart şi vine noaptea. Ruşii intră în casă, îl ciomăgesc, ciomăgesc casa, îi ciomăgesc a doua maşina şi … ciomăgesc şi căţelul…după care pleacă cu maşina de colecţie cu tot. De aici toată neînţelegerea. Ei nu ştiau că au de-a face cu John Wick, un fel de Equalizatoru’ ilegal, care urma să se razbune crunt.

Practic filmul este un fel de Harry Potter pentru adulţi, dar prost. Ion e Harry, alunecat pe panta greşită; în loc de Hogwarts avem un hotel în centrul New York-ului, unde se strânge ghilda asasinilor plătiţi; au şi moneda lor, un fel de dublon gros de aur (te aştepti să sară şi Jack Sparrow de prin vreun cotlon); nu au baghete magice dar au pistoale şi mitraliere…mii; şi au şi serviciu privat de debarasare al cadavrelor condus de fratele lui Ben Horne din Twin Peaks (alt element care adaugă un aer de paranormal). E o lume paralelă cu a noastră, exact ca în Harry Potter, şi, singura intersecţie cu cea a oamenilor normali (deşi nu pare) are loc când un poliţist îi bate la uşă lui Ion, după ce acesta tocmai omorase vreo 20 de criminali veniţi să-l termine. Avem parte de un schimb amabil de politeţuri şi, când Jimmy (poliţistul) vede prin uşa întredeschisă un maldăr de cadavre răsfirate în spatele lui John, el termină rapid întrevederea zicându-i: -Ah John, ai treaba.Ne mai auzim.

Cam aşa e filmul. Bătăi şi împuşcături non stop, presărate cu mici detalii delicioase prin nevinovaţia cu care sfidează logica, puse special să te împiedice să ieşi din sală. Keanu Jianu bate munţi de ruşi şi nimeni nu-l doboară. Că joacă şi William Dafoe aproape că nu merită menţionat.
Şi Equalizer si John Wick se ocupă de mafia rusă şi, din ambele, reiese aceeaşi idee.Oricare dintre ei poate să bată, singur, minim 300 din ceilalţi; şi acasă şi în deplasare (aici Equalizer are un avantaj). Şi amândoi vorbesc rusa. De unde până unde?

Merită văzut aşa cum merită să te uiţi la un reality show despre adolescenţi de bani gata. Adică să râzi de plans. E salvat puţin şi de actori, care, în marea majoritate, sunt foarte simpatici. Este evident că nu se ia în serios tot timpul…sau cel puţin aşa sper. Închei cu un citat din şeful mafiei ruse din film: -John Wick nu este BauBau…este cel pe care îl trimiţi să-l omoare pe BauBau!…brrrrr

Nu, nu este un film inteligent, nu este un film din care înveţi ceva sau un film de referinţă. E un film de duzină care merge perfect cu un suc şi un castron cu popcorn.

(P) Alexandra Calafeteanu – a new name on stage

De Alexandra Calafeteanu nu cred a auzit multă lume, într-o perioadă în care “designerii vestimentari” apar ca “cipuercile după ploaie” şi dispar după 2 luni ca “măgarul în ceaţă“. Îmi plac piesele create şi prezentate în “Exposure” pentru la prima vedere sunt purtabile, te vezi îmbrăcată cu ele la un party sau un eveniment tip covor roşu.

M-am săturat de colecţii pe care le putem purta doar pe catwalk, care dacă ajung în stradă sau într-un club sunt luate la mişto sau eşti privită ca un măscărici.

Chiar văd purtând câteva din piesele de mai jos, fără simt penibil sau atrag atenţia într-un mod complet neadecvat.

Vouă va plac?

Despre Alexandra Calafeteanu:

Designul vestimentar a venit ca o continuare firească a unei pasiuni mai vechi și anume, pictura. Încă din copilărie, am fost pasionată de desen, iar această pasiune s-a conturat o dată cu studiile pe care le-am făcut încă din clasa a-V-a la școala generală și liceul de Arte Plastice “Doamna Balasa” din Târgoviște. Ulterior, am absolvit Universitatea Națională de Arte, București, secția Design Vestimentar, urmând apoi masterul în design vestimentar și pedagogia artei. În general, există o interdependență între toate formele de exprimare artistică, iar designul vestimentar nu face excepție de la această regulă.
În urmă cu șase ani, după terminarea studiilor, am reușit încetul cu încetul să pun pe picioare propriul atelier și aici zi de zi muncesc, încercând să creez ținute care să ajungă la „inima” cât mai multor persoane. Vestimentația este o formă subtilă de comunicare care poate indica starea de spirit și personalitatea fiecăreia. Meseria mea impune abilități de comunicare, imaginație, creativitate, gândire independență, decizie promtă, inițiativă, capacitatea de a lucra atât în echipă cât și individual, iar eu mă regăsesc în fiecare dintre aceste atribute.

Lucrez de 7 ani în presă, la diferite reviste și îmi place foarte mult. Mă bucur și mă mândresc că fac parte din echipa de redactori a revistei unde lucrez ca stilist.

Ca stilist vestimentar trebuie să fii atent, consecvent și cât mai informat, să ai contact în permanență cu tot ce înseamnă “lumea modei” să ajuți cât mai mult cititorii să aleagă ce e mai bun pentru ei, dar să fie și în pas cu tendințele.
Moda este pasiunea mea, este hobby-ul meu care din fericire se suprapune și cu munca mea, sau invers.

Ce spune Alexandra Calafeteanu despre creatiile ei:

În modă e nevoie de simţul culorii ca în pictură, de aprecierea volumului şi a formei ca în sculptură. Ajungi chiar regizor și scenograf cand îţi gândeşti prezentările.

Stilul trebuie conturat de la început. Am mers dintotdeauna pe un clasicism combinat cu elemente noi, cred eu un stil rafinat, purtabil dar totodată unul îndrăzneț.

Creațiile mele se adresează tuturor celor care se regăsesc în dorința mea de a înfățișa o femeie îndrăzneață, plină de viață, dar și feminină. Îmi place stilul rafinat și relaxat, sunt adeptă eleganței, veșmântul rămânând în același timp confortabil și ușor de purtat. O persoană îmbrăcată de mine arată întocmai ca ea, încerc cât pot de mult să intru în pielea “personajului”, fără a-i schimba stilul, doar puțin îmbunătățit, de aceea implicarea sufletească este extrem de importantă în fiecare dintre creații. Totodată femeia căreia mă adresez este misterioasă, atrăgătoare, nonconformistă.

De cele mai multe ori materialul este cel care te inspiră, care îți dă ideea. Culoarea, textura îți aprind imaginația. Ele îți “spun” cum trebuie să fie persoana pentru care creezi, dacă trebuie să fie sexi, senzuală, elegantă sau sport. Cu bucata de material îmbrac imaginar viitorul personaj.

Noul și vechiul se întâlnesc întotdeauna în creațiile mele de modă. Ele se îmbină, se completează, se reinventează. Mare parte dintre hainele create de mine sunt inspirate din moda anilor ‘20, ‘50, ’70… o reinventare a stilurilor cu noi forme, texturi și bineînțeles pot fi accesorizate și completate cu elemente vintage. În noile tendințe de toamnă-iarnă 2014/2015 regăsim sustrase elemente din moda anilor 50, când Christian Dior introducea silueta A, iar Coco Chanel impunea deux-pieces-ul. Vestimentația este cea care ne ajută să fim percepuți vizual așa cum ne dorim.

Femeia romancă este cea mai importantă pentru mine, așa că fac astfel încât încerc să fiu prezentă la cele mai importante evenimente din țară. Pentru experiență cred că este importantă interecțiunea și schimbul de experiență cu alte țări. Așa că am acceptat și promovarea colecției „Exposure” în alte orașe din Europa, precum Londra și Istanbul. Această colecție reflectă gândirea pozitivă şi spiritul comunicativ – caracteristici esenţiale ale femeii puternice – îmbinand valorile clasice cu elementele moderne. Exprimă o mica parte din vastul univers al modei, astfel încat fiecare om, în funcție de personalitate, caracter, statut social, cultural poate duce această idee mai departe, cu ajutorul imaginației.

Colecția este adaptabilă oricărei siluete având o imagine fresh, neîncorșetată, imagine ce conferă libertate de interpretare. Materialele folosite sunt cele naturale, fluide care conferă libertate de mișcare. Am ales pentru acestă colecție, culori neutre, pământii și m-am jucat cu materialele și juxtapunerile de împrimeuri. Croiul urmărește linia corpului iar tăieturile pun în valoare anumite zone ale corpului.

Concluzii după antrenamentele World Class

După cum am povestit până acum, am avut ocazia testez serviciile sălii de fitness World Class Plazza.

Cu ce impresii am rămas după o săptămâna?

coverWC-e1412326535556Plusuri:

+ sala este mare, cu multe aparate, nu există situaţia vrei foloseşti un aparat şi nu ai cum pentru este ocupat;

+ oamenii care vin aici fac parte dintr-o categorie ok, nu o îţi fure nimeni telefonul dacă îl uiţi la un aparat (btw, fiecare aparat are încărcător pt Iphone), nu o se ia nimeni de tine, nu se uită nimeni cu subînţeles la tine, poţi lucrezi liniştit orice tip de exerciţii fără auzi comentarii sarcastice sau ai parte de priviri jignitoare sau indecente;

+ ai o şedinţa inclusă cu un antrenor personal care îţi explică ce exerciţii ar trebui faci, îţi face o analiză corporală şi îţi interpretează rezultatele, afli cât trebuie slăbeşti şi unde trebuie mai lucrezi;

+ dacă cumperi mai multe şedinţe cu antrenorul, chiar poţi îţi îndeplineşti targetul, primeşti meniul zilnic în funcţie de măsurătorile deja făcute, exerciţiile sunt diferite de fiecare dată nu te plictiseşti;

+ ai posibilitatea de a alege dintr-o mulţime de antrenamente cu grupul: zumba, aerobic, step, yoga, pilates, kangoo jumps, etc., foarte profesionist realizate şi care nu te lasă leneveşti într-un colţ;

+ totul este foarte curat, vestiarele, băile, toaletele. Există duşuri şi uscătoare de par suficiente şi nu cred e cazul nu ai curaj faci dus la sala.

Minusuri

din păcate abonamentul cât şi şedinţele ulterioare cu antrenorul (cele individuale, care se plătesc separat) este foarte scump. Dacă la o sala de cartier plăteşti în jur de 100-120 lei pe abonamentul lunar full time şi încă 100 lei pentru antrenor personal, aici trebuie scoţi din buzuanr câteva sute de euro lunar;

– personal, mi-ar fi plăcut existe încărcător şi pentru alte telefoane, nu toată lumea are Iphone (ştiu nu este chiar un minus, mai mult o fiţă de-a mea)🙂

Părerea mea finală este merită mergi la Wolrd Class dacă îţi permite portofelul, dacă vrei cu adevărat slăbeşti sau te tonifiezi. Important este ai voinţă, te motivezi cel puţin o dată la două zile ajungi la sala, respecţi regimul alimentar propus de antrenor şi dacă nu ajungi la sala într-o zi, măcar faci câteva exerciţii acasă.

Cronică de film – DIVERGENT – partea 1

Divergent-movie-poster-4Am reuşit să văd filmul “Divergent” după ce am citit toate cele 3 cărţi din serie (de care am rămas plăcut impresionată şi pe care vi le recomand dacă vreţi să citiţi un Fantasy interesant).

Am rămas surprinsă să văd că nu este un “Hunger Games” altfel împachetat, un fel de “aceaşi Marie dar cu altă pălărie”.

O să spun de la început că este un film foarte ok, chiar dacă nu are foarte multă acţiune, ci mai mult este o poveste, în care să te obişnuieşti cu locurile, personajele, intriga, să ajungi să îţi placă şi să îţi doreşti mai mult. Dar nu, în nici un caz nu este un film plictisitor. Domnul meu, care de obicei nu se uită la un film dacă îl plictiseşte sau dacă îl consideră o porcărie, l-a urmărit fix până la genericul de final.

Ca actori, mi-au atras atenţia Kate Winslet (Jeanine Matthews, liderul Eruditilor şi personajul negativ principal), Ashley Judd (Natalie Prior, mama Beatricei) şi Theo James ( Tobias “Four” Eaton, instructorul şi mai apoi iubitul Beatricei).

Chiar dacă nu am recunoscut alţi actori, pot să spun că cei trei sunt cel mai bine aleşi făcând o comparaţie cu imaginea pe care mi-o făcusem din cărţi. De obicei, actorii aleşi să interpreteze personajele nu prea au treabă cu descrierile din carte, cum a fost şi în acest caz cu Ray Stevenson (Marcus Eaton, tatăl lui Four) unde aşteptăm o cu totul altă faţă şi persoanlitate.

Cât despre film, este clar că nu ne putem aştepta că acesta să urmeze îndeaproape cartea, unde sunt descrise pagini întregi până personajul ia o decizie sau acţionează într-un anumit fel. Cu toate acestea cred că au fost “sărite” episoade din carte care ar aduce mai multă lumină asupra unor evenimente – de exemplu scena când Tris este atacată şi aproape omorâtă de cei trei, urmată de sinuciderea unuia dintre colegii ei care luase parte la atac, parcă a fost filmată ca să fie, nu lămureşte nimic, nu înţelegi de ce este atacată, de ce se sinucide tipul, plus că durează fix 2 minute cu tot cu atac, bătaie, moarte.

Alt minus, că să zic aşa, este faptul că au fost schimbate un pic personajele – într-o scenă, Tris se întâlneşte cu mama ei, deşi trebuia să fie fratele ei, conform cărţii.

Per total, este un film ok, îl recomand şi vă spun că nu o să vă plictisiţi la el. Eu deja aştept continuările, dar sper la un scenariu mai bun şi mai atent lucrat.

Nota: 8/10

Divergent (seria Divergent, volumul 1) – Veronica Roth

divergentTradus în peste 25 de limbi. Declarat de Publishers Weekly şi Amazon unul dintre cele mai bune 100 române ale anului 2011. În curând film produs de Summit Entertainment (producătorii Twilight).

O singură alegere îţi hotărăşte prietenii. O singură alegere îţi defineşte idealurile. O singură alegere îţi determina credinţă – pentru totdeauna. O singură alegere te poate transforma radical.

Într-un Chicago distopic, oraşul în care trăieşte Beatrice Prior, societatea este împărţită în cinci facţiuni, fiecare dintre ele cultivând o anumită virtute: Candoarea (cei sinceri), Abnegaţia (cei altruişti), Neînfricarea (cei curajoşi), Prietenia (cei paşnici) şi Erudiţia (cei inteligenţi). În fiecare an, într-o zi anume, tinerii în vârstă de şaisprezece ani trebuie şi aleagă facţiunea căreia îi vor fi devotaţi pentru tot restul vieţii. În ceea ce o priveşte pe Beatrice, ea trebuie hotărască dacă rămâne alături de părinţii ei sau alege facţiunea care consideră i se potriveşte cel mai bine. În cele din urmă, alegerea pe care o face va surprinde pe toată lumea, inclusiv pe ea însăşi.

În timpul iniţierii care urmează, marcată de o puternică rivalitate, Beatrice îşi ia un alt nume, Tris, şi se străduieşte afle cine sunt cu adevărat prietenii ei şi, de asemenea, dacă o poveste de dragoste cu un băiat uneori fascinant, alteori enervant, îşi poate găsi locul în viaţa pe care ea şi-a ales-o. Dar Tris are un secret pe care l-a ascuns de toată lumea deoarece fusese prevenită i-ar putea aduce moartea. Şi, pe măsură ce descoperă un conflict care ia treptat amploare, ameninţând destrame societatea aparent perfectă în care trăieşte, află secretul ei ar putea-o ajuta -i salveze pe cei dragi… sau ar distruge-o.

Un pasionant thriller distopic, din care nu lipsesc decizii majore, trădări sfîşietoare, consecinţe uimitoare şi o neaşteptată poveste de dragoste.

Nu am început citesc acest român cu mari aşteptări, nu ştiam mai nimic despre el, doar l-am găsit întâmplător în timp ce căutăm pe Scribd ceva de umplut timpul. Nu-mi doream o carte foarte “greoaie” sauserioasă“, voiam ceva fantasy, uşor de citit şi care ţinăprinsăcât mai multă vreme. Când am văzut  sunt 3 volume în serie, am decis le downloadez şi le acord o şansă. Şi astăzi, după ce am terminat volumul 3, (undeva peste 1000 de pagini Adobe în engleză) nu-mi pare rău le-am ales.

Cu toate începutul nu este tocmai “fascinant” şi aşteptam la o copie după Hunger Games, după ce am reuşit trec de primele pagini totul se transformă într-un mod atât de surprinzător încât nu mi-am dat seama s-a făcut 2 noaptea şi încă citeam.

Ideea de baza este împărţirea pe cele 5 “facţiuni“, fiecare copil având la 16 ani posibilitatea de a-şi alege facţiunea din care vrea facă parte: fie rămâne în cea unde s-a născut, fie alege una care îi pare i se potriveşte mai bine. Cu toate nu e deloc surprinzătoare alegerea făcută de Tris, parcă nici nu-ţi dai seama aşteptai se întâmple asta şi ajungi la primele scene dintr-o poveste de dragoste ce o se întindă în toate cele 3 volume.

Ok, recunosc, ideea poveştii de dragoste este cea care vinde stilul acesta de cărţi, dacă nu ar exista nu ar mai cumpăra nimeni cărţile (nu comparăm cu alte SF-uri, cu autori gen Aasimov, Herbert, Clark) dar ce mi-a plăcut este nu ne-o aruncă aşa în faţă ci este frumos ţesută în jurul celorlalte acţiuni.

Dacă porneşti cu ideea sigur vei cunoaşte personajele din primele pagini, o fii dezamăgit, trebuie te aştepţi la cele mai ciudate şi mai neaşteptate întorsături, ai răbdare descoperi personajele, pe fiecare în parte, acţiunea, ideile, firele intrigii.

Ce nu îmi place este … stilul prea George R. R. Martin la capitolul durata de viaţă a personajelor, unele chiar “cereau” de la sine mai rămână în peisaj pentru a putea aduce lumină asupra unor fapte … dar până la urmă totul se clarifica în volumele 2 şi 3.

Aşadar, recomand seria celor care vor ia o pauză de la cărţi serioase şi se delecteze cu ceva mai light, dar bine scris, cu personaje frumos construiteşi cu o poveste total neaşteptată.